RUGĂCIUNEA, STÂLPUL RELIGIEI

Învățații Ehli sunnet explică hadisurile de mai sus astfel: în religia noastră cel ce împlinește cel mai mare nu devine necredincios. De aceea cel ce nu își împlinește rugăciunea nu va fi numit necredincios. Cu toate acestea, rugăciunea, fiind un act de adorare foarte important, există o șansă infimă pentru cel ce nu o împlinește să moară în credință. Inima celui ce nu își împlinește rugăciunea se va înegri și nu se va da în lături de la înfăptuirea celorlalte păcate. Iar aceste păcate îl duc pe om către necredință.

Hazreti Imam-i Rabbani relatează:

Doar dreptcredincioșilor le va veni ușor să împlinească rugăciunile și celelalte acte de adorare.În Kur'an-i kerim se spune, ”Credința și actele de adorare vor fi dificile pentru idolatrii” și ”Împlinirea rugăciunii va fi ușoară pentru dreptcredincioși”. Neîmplinirea rugăciunii provine dintr-o slabă credință. Căci semnul unei credințe puternice este urmarea cu ușurințăși afecțiune a poruncilor Islamului.

Cel ce cunoaște gravitatea păcatului neîmplinirii rugăciunii, o va împlini chiar și dacă ar fi atât de bolnav încât să stea cu greu în picioare. Cel ce știe că focul este arzător, cum s-ar putea arunca în foc? Cel ce fuge de Iad și dorește Paradisul, cum ar putea să nu împlinească rugăciunea? În hadis-i șerif se relatează, ”Cel ce dorește Paradisul, dar nu evită cele interzise de Allah, este mincinos în dorința sa” și Cel ce dorește Paradisul va alerga către fapte bune, cel ce se teme de Iad va fugi de cele interzise”.