STATUETELE

Într-un final, un tânăr ce fusese închis deoarece era rebel, trimise vorbă conducătorului. Acest tânăr educat, inteligent și ager fusese închis deoarece se împotrivise unor cerințe ale conducătorului.

Conducătorul acceptă și îl chemă pe tânăr. Pentru început, tânărul analiză minuțios fiecare statuetă, apoi ceru să îi fie adus un fir de sârmă foarte subțire.

A introdus firul prin urechea primei statuete, iar acesta ieși prin gură. În cazul celei de-a doua statuete a introdus firul prin ureche, dar de această dată firul a ieșit prin urechea cealaltă.

 Ajuns la cea de-a treia statuetă, tânărul introduce firul în ureche, însă acesta nu ieși în afară. Nu exista decât un canal prin care firul ajungea la inimă.

Conducătorul scrise imediat o scrisoare vecinului său, ce trimisese statuetele,

”Omul ce scoate pe gură ceea ce intră pe ureche nu este acceptabil. Nici omul căruia ceea ce îi intră pe o ureche iese pe cealaltă nu este acceptabil. Cel mai valoros om este cel care îngroapă în inimă ceea ce îi intră pe ureche”.