FÂNTÂNA MUSULMANILOR

După emigrarea în Medina, musulmanii duceau mare lipsă de apă, căci în afara fântânii Rume nu exista o altă sursă de apă potabilă. Această fântână aparținea unui evreu, care nu le permitea musulmanilor întotdeauna să ia apă. Iar în zilele când le dădea apă, o vindea cu un preț foarte ridicat, încât cei nevoiași nu îșu permiteau să cumpere. Această situație îl întrista nespus pe Trimisul lui Allah, care a spus; ” Cel care va cumpăra fântâna Rume și va ține găleata sa cu cea a musulmanilor, găleata sa din Paradis va fi mai bună.” Auzind această veste bună, hazreti Osman merse imediat la acel evreu și negocie pentru fântână. Astfel cumpără cu 12.000 de dinari jumătate din fântână. Acum stăteau cu rândul, o zi evreul, o zi hazreti Osman și dădeau apă. Evreul vindea în continuare apa cu un preț ridicat, însă hazreti Osman oferea apa fără a cere ceva în schimb. Musulmanii își luau necesarul de apă în ziua în care hazreti Osman o oferea. Astfel că în ziua evreului nu mai venea nimeni. Evreul înțelese că a fost păcălit, astfel că veni la hazreti Osman și îi oferi și cealaltă jumătate a fântânii la prețul primei jumătăți. Însă hazreti Osman nu acceptă. După un timp i-o oferi la un preț mult mai scăzut, iar hazreti Osman acceptă de această dată și cumpără și cealaltă jumătate. Astfel apa fu oferită musulmanilor în totalitate, fără plată.