CINE EȘTI?...

Imamul se întoarse imediat spre grupul de rugăciune și le povesti cele întâmplate, după care îi întrebă dacă îl vor urma. Oamenii nu l-au lăsat singur pe mult iubitul lor imam. Pentru început trecură de strada întunecată. Însă ajuns la strada înfricoșătoare, imamul privi în urmă și constată că rămăsese singur, nici unul din oamenii din comunitatea sa nu îl mai însoțea. Strada era atât de înfricoșătoare, încât toți fugiseră de frică. Imamul trecu și de acea stradă și văzu ușa verde. Ușa era de o frumusețe fără seamăn. Pe ea stătea scris LA ILAHE ILLALLAH MUHAMMEDUN RESULULLAH.

Intră imediat înăuntru și rămase vrăjit de frumusețile ce i se dezvăluiau privirii. Acolo, pe un fotoliu, îl aștepta bătrânul cu barbă albă.

Imamul îl întrebă imediat:

-Am făcut tot ceea ce mi-ai cerut, am trecut pe străzile de care mi-ai zis, însă comunitatea mea s-a speriat și m-a părăsit, când am ajuns la strada înfricoșătoare. Acum, spune-mi cine ești?

Bătrânul, zâmbind, îi răspunse:

-Eu sunt Azrail aleyhisselam și atunci când m-ai văzut prima dată ți-am scos sufletul din trup așa cum ai scoate un fir de păr din unt, dar tu nici nu ai realizat. Acea stradă întunecată era sicriul tău. Comunitatea ta te-a adus pe umeri, apoi acea stradă înfricoșătoare era mormântul, iar ei te-au lăsat acolo. Credința ta era atât de puternică, de solidă, încât rugăciunile pe care le-ai împlinit corect și datoria pe care ți-ai împlinit-o fără cusur te-au ajutat să treci fără teamă. Iar acest loc este Paradisul cel înalt.