CIREȘE ROȘII CA FOCUL...

Ebul Vefa era unul dintre evliya, ce a trăit în vremea lui Fatih Sultan Mehmet han și al cărui mausoleu se află în Istanbul, în cartierul Vefa. Împreună cu discipolii săi venea în ajutorul oamenilor nevoiași. În timpul nopții, când nu puteau fi observați, lăsau la ușile celor nevoiași pungi cu bani de aur sau pachete cu alimente, după care se îndepărtau, fără ca cei ce primeau aceste binefaceri să îi vadă și să se simtă jenați.

Într-o noapte, hazreti Ebul Vefa ieși din nou împreună cu discipolii săi pe străzile din oraș. Acesta îi spuse discipolului care îl însoțea să intre pe o anumită stradă, dar tânărul îi răspunse învățătorului său că pe acea stradă nu există nici o casă, pe care ei ar trebui să o viziteze. Hazreti Ebul Vefa insistă, astfel că intrară pe acea stradă și după câțiva metri, auziră plânsetele unei fetițe...

-Cireșe...mama, vreau cireșe.

-Fetița mea, de unde să găsesc cireșe la ora asta din noapte?

-Azi, Esma mânca cireșe, roșii, roșii, frumoase. Vreau și eu...

Femeia își zise în sinea ei, ”Ah, copilașul meu, dacă tatăl tău ar fi trăit, nu te-ar fi lăsat să plângă nici măcar o clipă. Of, vecina aceasta cât este de nechibzuită...”

Va continua