SĂ CUNOȘTI VALOAREA

Peștele ce trăiește în apă nu cunoaște valoarea acesteia, însă atunci când este scos din apă se zbate pentru a ajunge la ea. Tot astfel sunt și oamenii. Nu cunosc valoarea binecuvântărilor în care se caldă până ce nu trăiesc ceva mult mai rău.

Odată un padișah se urcă pe o corabie împreună cu sclavul său. Sclavul nu văzuse marea în viața lui și nu cunoștea traiul pe o corabie. Începu să plângă și să se vaiete, să tremure din toate încheieturile. Deși au încercat să îl liniștească și să îi explice ce se întâmplă nu l-au putut face să se liniștească. Padișahul s-a indispus. Dar chiar când toată lumea nu mai știa ce să facă, un bătrân veni la padișah și îi spuse că dacă îi permite, el știe cum să îl facă pe sclav să tacă. Padișahul obosit i-a permis, iar bătrânul le-a poruncit câtorva marinari să îl arunce pe sclav peste bord, în apă. Acesta s-a scufundat de câteva ori, după care a fost prins de păr și tras înapoi pe corabie. Sclavul se prinse de corabie cu toată puterea și după ce urcă se retrase într-un colț, fără a mai scoate un cuvânt. Fapta bătrânului îl uimi foarte tare pe padișah, care veni și îl întrebă:

-Care este înțelepciunea faptei tale?

Bătrânul răspunse:

-Sclavul nu cunoștea pericolul înecului, înainte de a fi aruncat în apă. Nu cunoștea valoarea siguranței pe care i-o dădea corabia.

Iată, tot astfel sunt și pacea și liniștea, cel ce nu a întâmpinat o greutate, un necaz nu va cunoaște valoarea păcii, a bunăstării.