Pelerinajul acceptat

Atunci mi-a povestit:

”Eu sunt un cizmar. De treizeci de ani îmi doream să merg în pelerinaj. În acești treizeci de ani am strâns din meseria mea 300 de dirhemi de argint. În acest an trebuia să plec în pelerinaj. Soția mea era însărcinată. I-a mirosit de la vecini a mâncare și m-a trimis să îi rog să îi dea și ei. M-am dus și i-am spus vecinului. Dar acesta plângând mi-a zis:

-O, Ali bin Muvaffak, această mâncare nu vă este permisă vouă. Căci copiii mei erau flămânzi, nu mâncaseră nimic de trei zile. Iar eu nu am găsit de lucru nicăieri în tot  Damascul. Nimeni nu mi-a oferit un loc de muncă. Am găsit un animal mort. Am tăiat din el o bucățică, cât să nu îmi moară copiii de foame. Asta este ceea ce le gătesc Nu este helal pentru voi!

Auzind acestea am fost cuprins de durere. Am adus și i-am dat vecinului meu toți banii pe care îi adunasem pentru pelerinaj, spunându-i: ”Folosește acești bani pentru copiii tăi, acesta să ne fie pelerinajul!”

Atunci Abdullah bin Mubarek a spus, ”Elhamdulillah, Allahu teala mi-a arătat un vis adevărat”