Sărăcia mării

Într-o zi un om binecuvântat se urcă pe o corabie pentru o călătorie. Însă după ce corabia ajunse în larg fu martorul unei întâmplări foarte ciudate; toți peștii se atacau unii pe alții și se mâncau între ei. Dreptcredinciosul fu foarte uimit și îl întrebă pe căpitanul vasului:

-Ce înseamnă asta? De când se mănâncă peștii aceștia între ei? Ce s-a întâmplat oare de se comportă așa?

Căpitanul spuse:

-Nu știu cauza, dar de zece ani de zile se întâmplă acest lucru. Înainte nu exista așa ceva.

Uimit de situația ce i se înfățișa în fața ochilor, dreptcredinciosul își ridică palmele și spuse, ”O, Doamne! Ce s-a întâmplat, care este înțelepciunea în acest fenomen? Marea a sărăcit astfel, încât peștii se mănâncă între ei pentru a se putea hrăni.”

Atunci o voce se auzi, ”Într-o zi o persoană care nu împlinea rugăciunea a trecut pe malul acestei ape. Era însetat și a băut din apa mării pentru a-și potoli setea. Însă apa mării este sărată și amară, astfel că înainte de a bea a vărsat-o înapoi în mare. Iată din cauza acelei guri de apă pe care a vărsat-o înapoi acel om care nu împlinea rugăciunea, această mare suferă de sărăcie și viețuitoarele din ea de foamete. Astfel că se mănâncă între ele.”