Atât pământ îi este de ajuns omului!

Un fermier obișnuit, ce își vedea de treaba lui, visa să devină foarte avut. Într-o zi, auzi că într-o țară îndepărtată un rege foarte generos oferă pământuri oamenilor fără a cere ceva în schimb. Animat de dorința sa, fermierul porni la drum și își expuse doleanța către rege.

Într-adevăr regele era foarte generos și oferea pământuri oricui îi cerea.Regele îi spuse fermierului:

-Toate pământurile pe care le poți străbate de când răsare soarele și până apune vor fi ale tale, însă până la apusul soarelui trebuie să te întorci în locul din care ai pornit la drum. În caz contrar îți vei pierde toate drepturile!

Fermierul porni la drum împreună cu răsăritul soarelui. Grădini, livezi, vii i se perindară prin fața ochilor. Chiar când se pregătea să se întoarcă văzu un lot de pământ bine irigat, pe care se gândi că nu îl poate rata. Pe când se gândea că și grădina asta e frumoasă și via aceea este potrivită pentru el, băgă de seamă că soarele se pregătea să apună. Alergă, alergă pentru a ajunge la punctul de pornire, dar i se tăie răsuflarea...

Pe când încerca să își continue drumul cu pași șovăitori, începu să îi curgă sânge din nas. Chiar când se apropiase de punctul de pornire, fermierul căzu deodată la pământ și nu se mai ridică de jos...

Va urma