Atât pământ cât îi este de ajuns omului

Regele privea toată întâmplarea. Era din nou martorul a ceea ce se întâmplase de nenumărate ori până atunci.

Le ceru oamenilor săi să sape un mormânt și îl îngropară aici pe fermier. Regele veni la căpătâiul acestuia și șopti:

-Iată, atât pământ îi este omului de ajuns!

Ochii, burțile, dorințele noastre sunt mai mari decât nevoile noastre.

Ne dorim să adunăm necontenit, mai multă hrană decât putem mânca, mai multe haine decât putem purta, mai multe lucruri decât putem folosi, mai multe case decât putem ocupa...

Omul este foarte dornic și de consuma. Pe lângă benii, bunurile, averile pe care le adună, își consumă timpul, vorbele, viața.

Oare când vom realiza că este o avuție să putem pune pe masă o bucată de pâine, câteva măsline, un pahar de ceai?

Suntem toți atât de săraci încât nu putem cumpăra nici măcar o gură de aer pe care o pierdem și nu o mai putem recupera.