Va trece și asta...

Cândva, un derviș, epuizat după o călătorie lungă, a ajuns într-un sat. I-a întrebat pe săteni dacă au să îi ofere ceva de mâncare și un loc în care să doarmă.Însă, aceștia i-au răspuns că ei sunt nevoiași și l-au îndrumat către ferma lui Șakir, care era un om bogat, ce avea o grămadă de vite. Acesta l-a ospătat pe derviș și i-a oferit un loc de dormit.

La plecare, dervișul i-a zis, ”Prețuiește averea pe care o ai”.

Iar Șakir i-a răspuns, ”În această lume totul este trecător. Nimic nu este sigur. Cine știe poate și asta va trece”.

După o perioadă de timp, dervișul ajunse iar prin acele părți și bineînțeles întrebă de Șakir.

Sătenii îi spuseră, ”Vai, să vezi, anul trecut, în timpul inundațiilor, Șakir și-a pierdut toate vitele, a sărăcit și acum lucrează pentru Haddad, singurul om bogat din sat.”

Casa lui Haddad se afla pe deal și era singura casă ce nu fusese afectată de inundații.

Dervișul merse să îl vadă pe Șakir, care lucra împreună cu familia sa pentru Haddad. Cu toate acestea l-a primit pe derviș în căsuța sa modestă și i-a oferit o ciorbă. La plecare, dervișul și-a exprimat regretele, dar Șakir i-a spus, ”Nu te întrista, va trece și asta”.

Va urma