Va trece și asta...

Trecură anii și dervișul nostru ajunse din nou în acel sat. Și de această dată întrebă imediat de Șakir, iar sătenii îi spuseră că Haddad a murit și i-a lăsat toată averea sa lui Șakir, slujitorul său loial. Acum Șakir locuia în conacul mare de pe deal. Dervișul merse la conac unde Șakir îl primi și îl ospătă. La plecare, dervișul îi spuse lui Șakir, ”M-am bucurat foarte tare să văd că o duci bine”. Dar răspunsul lui Șakir fu același, ”Trece și asta...”

După șapte ani, dervișul reveni în acel sat, întrebă de Șakir, dar sătenii îi spuseră că a murit, iar mormântul său se află pe acel deal. Dervișul merse degrabă la mormânt. Pe piatra funerară a lui Șakir stătea scris, ”Va trece și asta...”

Dervișul se gândi în sinea sa, ”Ce mai poate fi trecător după moarte” și își văzu de drum.

După ani și ani de zile, dervișul ajunse din nou în acel sat și dorindu-și să viziteze mormântul lui Șakir, văzu că nu mai exista nici dealul, nici mormântul, toate fiind distruse de inundații.

”Toate sunt trecătoare” vei zice.

Bineînțeles, că va trece.

Și apoi vor veni alte și alte lucruri pentru care vei spune, ”Va trece și asta...”.

Asta este viața... Aceasta este lumea încercărilor...