SCOPUL POSTULUI

Orice are o danie, iar dania corpului este înfometarea. Deoarece atunci când postim suntem flămânzi și astfel poftele ne sunt înfrânate, ne este mai ușor să fim răbdători.

Cel ce mănâncă mult, va dormi mult, iar celui ce doarme mult, viața îi va trece în van. Mâncarea în exces va duce la neglijență și lene. Așa cum este greu să stăpânești un cal nărăvaș, tot astfel este greu să stăpânești un nefs ce a devenit excesiv, în urma mâncării în exces. Este mult mai ușor să ne educăm nefsul cu foamea. În hadis-i șerif se relatează; ”Inima omului este precum semințele de pe camp, iar mâncarea precum ploaia. Așa cum apa în exces usucă plantele și mâncarea în exces omoară inima”.

Cel ce este ghiftuit tot timpul, va fi aspru și nemilos. Cel sătul nu va înțelege situația celui flămând. Cel ce mănâncă mult va avea un suflet dur. În hadis-i șerif se relatează; ”Nu vă omorâți inimile mâncând și bând mult!”

Trupul celui ce mănâncă puțin va fi sănătos. În hadis-i șerif se relatează; ”Cel ce postește va fi sănătos”.

 Celui ce mănâncă mult i se va diminua simțul compasiunii, poftele sale vor crește și va încălca limita interdicțiilor. Foamea înfundă calea lui șeitan. Căci în hadisi șerif se relatează, ”Diavolul se plimbă în corpul vostru precum sângele în vene, îngustați-i calea prin înfometare”.