Postul celui ce păcătuiește

Nu îi vom spune unei persoane ce împlinește anumite păcate, la care nu poate renunța, ”Având în vedere că nu poți renunța la acele păcate, atunci continuă și cu împlinirea acestui păcat”. Cu cât vom reduce numărul păcatelor împlinite cu atât va fi mai bine. Renunțarea la un păcat de teama lui Allah este un semn al credinței. În hadis-i șerif se relatează, ”Musulmanul, ce o dată în viață, l-a pomenit pe Allah sau se teme de El, va ieși din Iad”.

Un tânăr a venit la Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem și i-a zis, ”Nu pot renunța la aceste trei păcate”. Acestea erau minciuna, precurvia și consumul de alcool. Resulullah i-a cerut tânărului, ”Din aceste trei păcate, renunță la minciună, de dragul meu”. Tânărul acceptă și plecă. Mai târziu, vrând să împlinească celelalte două păcate, se gândi, ”Dacă voi împlini aceste păcate și voi merge la Resulullah și îi voi spune că nu am făcut așa ceva, va fi o minciună. Dacă îi spun că am păcătuit, măva pedepsi”. Astfel renunță și la celelalte două păcate. Cel ce rostește kelime-i șehadet și confirmă cu inima înțelesul acesteia, este musulman. Cel ce păcătuiește nu va deveni necredincios. Însă acest lucru nu trebuie să îndemne oamenii către păcat, căci fiecare păcat înegrește inima și duce omul către necredință, astfel sfârșitul său ar putea fi Iadul veșnic.