Cei ce mănâncă în post, în public

3. Atunci când păcătuiește ar trebui să se simtă rușinat față de oameni. Să își acopere păcatul pentru a nu da naștere la bârfe și vorbe. În hadis-i șerif se relatează; ”Nerușinatul nu are religie și cel ce nu simte rușine nu va intra în Rai” și ”Rușinea este din credință”.

4. De asemenea ar trebui să își ascundă păcatul pentru a nu fi un exemplu negativ pentru alții și pentu a nu încuraja oamenii să păcătuiască. Din aceste cauze ar trebui să se ferească să păcătuiască atât în mod deschis, în public, cât și în mod ascuns. Căci păcatele sunt otrăvuri mortale. Cel ce posedă credință se va teme foarte tare de păcat. În hadis-i șerif se relatează; ”Dreptcredinciosul își va vedea păcatul ca pe un munte și se va teme că se va prăbuși asupra lui. Ipocritul, însă, își va vedea păcatul ca pe o muscă ce i s-a așezat pe nas și va zbura imediat”.

În cartea Seadet-i Ebediyye se relatează; ”Cei ce mănâncă în timpul postului, locuri publice, în luna Ramazan, în fața musulmanilor ce postesc și cei ce îi înșeală pe cei ce postesc, împiedicându-le postul, își vor pierde credința. Aceștia nu își vor pierde credința pentru că au păcătuit ci pentru că iau în derâdere o obligație, pentru că neagă postul ca fiind o obligație și pentru că îndeamnă implicit să nu se postească.