Tava cu mâncare

O tânără povestește:

Într-o zi, am așezat pe o tavă puțină mâncare de fasole și niște pilav. Am mai pus deasupra și câteva roșii, castraveți și niște caise. Când mă pregăteam să ies pe ușă, tatăl meu m-a întrebat:

-Unde te duci, fiica mea?

-Bunica m-a rugat să duc de mâncare vecinului în vârstă, de alături, care este singur.

Atunci tata mi-a zis:

-Mergi la bucătărie și mai adu câteva farfurii. Pune toate mâncărurile separat și aranjează-le frumos pe tavă. Așează alături și tacâmuri și un pahar cu apă. Apoi poți să le duci.

Am făcut așa cum m-a sfătuit tatăl meu, după care am dus tava și am oferit-o. La întoarcere l-a întrebat pe tata de ce mi-a cerut să procedez astfel. El mi-a răspuns:

-Draga mea, să oferi mâncare reprezintă milostenie din bunurile cu care ai fost binecuvântat. Însă, să oferi ceva într-un mod adecvat și frumos reprezintă milostenia sufletului. Prima va potoli foamea, dar cea de-a doua va bucura și va mângâia sufletul. Ceea ce vine din suflet va avea o importanță mai mare atât în fața lui Allah, cât și în fața oamenilor.