Măsuța de marmură

-Nu e nici o problemă, fiule. Îți torn ceai? Doar ce l-am făcut.

-Mulțumesc, mamă, dar nu pot să stau. Azi vom duce copiii la Gradina Zoologică. Dacă tot e vacanță, să facem ceva împreună. Altfel, știți, nu prea avem ocazia. Diseară, dacă ne întoarcem devreme, trecem și pe la voi.

După ce le sărută mâinile, bărbatul își luă la revedere și plecă. Soțul și soția stătură un timp în sufragerie, fără să rostească o vorbă.

-E, ce lungă pare ziua când te trezești devreme pentru rugăciunea de sărbătoare, nu-i așa draga mea, zise bătrânul. Ia uite e abia opt și jumătate.

Femeia dădu din cap, vrând parcă să aprobe și se îndreptă către bucătărie.

-Diseară, sigur vor veni flămânzi de la Grădina zoologică. Să fac de mâncare. Mai târziu dacă vine cineva nu voi avea timp.

Mâncărurile fură gata. Bătrânii mâncară masa de prânz și cina singuri, în tăcere.

Noaptea, înainte de a merge la culcare, mutară măsuța grea de marmură din fața ferestrei înapoi în mijlocul sufrageriei.

Salih Uyan