Omul lacom

Într-o zi un om sărman prindea pește, cu undița. În acest timp trecu pe acolo padișahul. Acesta îi spuse sărmanului:

-Îți voi dărui greutatea în aur a primului lucru, pe care îl vei pescui.

Pescarului i se prinse în undiță un os, care era găurit la mijloc.

-Ce să facem, ăsta ți-e norocul, spuse padișahul și merseră la palat.

Aici le porunci oamenilor săi să cântărească osul și să îi ofere sărmanului echivalentul greutății acestuia în aur. Așezară osul pe un taler al balanței, iar pe celălalt începură să așeze monede de aur. Cinci, zece, cincizeci, o sută...Dar, mare minune! Talerul pe care se afla osul nici nu se clintea, cu toate că părea atât de ușor. Continuară să așeze monedele de aur. Talerul se umplu și dădu pe dinafară, dar talerul pe care se afla osul nu se mișcă nici măcar un milimetru. Trebuie să fie un secret aici, își ziseră oamenii. Chemară un înțelept și îi povestiră cele întâmplate. Acesta luă osul, se uită la el și zise:

-Acest os este orbita ochiului unui om lacom. Chiar de veți pune pe taler toată vistieria, tot nu veți putea clinti din loc acest os.

-De ce, întrebară oamenii.

-Deoarece omul lacom nu se satură, pe acesta nu îl satură decât o mână de pământ.

Aduseră o mână de pământ și o așezară pe cântar și imediat talerul pe care se afla osul se ridică.