Oglinda sufletului

Un derviș stătea pe malul unei ape împreună cu învățătorul său.

-Învățătorule îmi puteți explica mai bine subiectul legat de ”a fi oglindă” pentru o altă persoană, a cerut dervișul.

-Fiule, pe irisul unuia dintre ochii tăi ai o pată. Știi pe care?

-Învățătorule, încă de când eram mic copil mă aflu lângă dumneavoastră, iar în lăcașul nostru nu se află nicăieri vreo oglindă. A trecut foarte mult timp de când nu mi-am mai privit ochii în oglindă.

Învățătorul scoate din buzunar o oglindă, i-o întinde învățăcelului, îi cere să se privească în ea cu ochii închiși și astfel să spună pe care din ochi se află pata. Dervișul încercă să se concentreze să simtă ceva, dar în zadar.

Atunci, învățătorul spuse:

Prima lecție; în această lume nu există nimeni mai orb decât cel ce nu vrea să vadă. Dacă cineva nu vrea să vadă adevărul este imposibil să îl perceapă oricât i-ai ține o oglindă în față.

Apoi, învățătorul îi ceru discipolului să își privească fața într-un ochi de apă plin de noroi. Oricât s-a străduit tânărul, nu a pututu distinge nimic.

Va continua