Această lume și Lumea de apoi

Într-o zi brațele noastre se vor lăsa moi de-o parte și de cealaltă a corpului și viața noastră în această lume va ajunge la final. Acesat este un adevăr înfricoșător. Prin prisma acestui adevăr, ce reprezintă viața? Ori moartea? Nu ar trebui să existe oameni care să nu își pună aceste întrebări. Atunci, scopul primar de a fi om este să învățăm și să cunoaștem ce este viața, de ce existăm pe acest pământ și ce ne așteaptă după moarte. Și cine ar putea cunoaște mai bine scopul pentru care suntem în viață decât cel stăpânul vieții? Allahu teala este stăpânul vieții noastre, precum și al tuturor celorlalte lucruri. În versetul 56 din sura Zariat, Allahu teala spune: ”Eu nu i-am creat pe djini și oameni decât pentru ca ei să Mă adore”. Cât la sută dintre oamenii din ziua de azi cunosc acest adevăr și se comportă în consecință? Observăm că majoritatea oamenilor nu cunosc acest adevăr, iar cei ce îl cunosc închid ochii și nu dau importanță. Iată, exact din acest punct începe nenorocirea. Să nu cunoști acest adevăr sau să îl neglijezi în cazul celor ce îl știu, sau să nu crezi în acest adevăr (mai ales în cazul musulmanilor) este cea mai mare nenorocire, catastrofă. Deoarece Allahu teala ne aduce la cunoștință în Cartea sfântă că îi va arde pe vecie în focul Iadului pe cei ce nu cred în poruncile Sale, iar pe cei ce cred dar nu practică ceea ce ne poruncește îi va arde în focul Iadului cât va dori. Iar El, spre deosebire de oameni, nu minte. Îi va pedepsi cu certitudine pe cei ce nu consideră importante poruncile Sale. Pedeapsa Sa este foarte aspră. Păcat de cei ce nu se apără de această pedeapsă. Este oare actul unui om rațional să își petreacă viața veșnică a lumii de apoi în Iad pentru existența scurtă din această lume?