Abdulhamid Han și îngrijitorul mormântului

 

Ajunse în fața sultanului, care îl privi din cap până în picioare și apoi cu o voce blândă îl întrebă:

-Tu ești cel ce are în grijă mormântul strămoșului meuYavuz Sultan Selim?

-Da, mărite sultan, eu sunt.

-Spune-mi, rogu-te, ce s-a întâmplat ieri la mormânt?

-Nu s-a întâmplat nimic, mărite sultan.

-Trebuie să se fi întâmplat ceva. Trebuie să ai o problemă.

Îngrijitorului îi trecură sute de gânduri prin cap, dar nu găsi răspunsul la întrebarea sultanului. Astfel că, mirat, spuse:

-Nu s-a întâmplat nimic și nici vreo problemă nu am.

Sultanul ridicând vocea spuse aspru:

-Îngrijitorule! Ce i-ai cerut, ieri, strămoșului meu?

Vrând, nevrând, îngrijitorul îi povesti sultanului cele întâmplate cu o zi înainte:

-Mărite sultan, soția mea este însărcinată. Mi-a cerut cireșe, dar oricât am căutat nu am putut cumpăra, deoarece sunt foarte scumpe. De aceea, stând lângă mormântul sultanului Yavuz Selim, m-am plâns de unul singur.

Toată încăperea fu cuprinsă de tăcere. Ambele părți erau cuprinse de gânduri adânci. Apoi, sultanul Abdulhamid Han spuse:

-Bunicul meu nu m-a lăsat să dorm până dimineață. Ia această pungă cu galbeni și nu îmi mai deranja strămoșul pentru astfel de treburi!

După care se întoarse către servitorul său și porunci ca salariul îngrijitorului să fie dublat.