Liniștea

Într-o zi, un împărat a anunțat că va oferi un premiu foarte mare celui ce va picta cel mai frumos pacea, liniștea sufletească.

La concurs s-au înscris sute de participanți. Au lucrat zile în șir și au pictat tablouri din cele mai frumoase. Într-un final, fiecare și-a prezentat lucrarea la palat.

Privind tablourile, împăratul fu impresionat doar de două dintre ele. Însă, pentru a alege câștigătorul trebuia să se hotărască asupra uneia din aceste lucrări.

Unul din tablouri înfățișa un lac liniștit. Pe oglinda lacului se reflecta imaginea liniștitoare a munților din jur. În partea de sus nori albi pufoși împodobeau cerul. Toți cei ce priveau tabloul afirmau că era o reprezentare minunată a liniștii, a păcii.

Și în celălat tablou ni se înfățișau munți, dar niște munți stâncoși, cu creste golașe. În partea de sus, cerul înegurat era plin de nori din care se revărsa ploaia și fulgerele. Pe scurt, tabloul nu reda deloc imaginea liniștii.

Însă, privind tabloul, împăratul observă o cascadă, în spatele căreia se afla o stâncă. Dintr-o fisură a acelei stânci se ițea o tufă. Pe crengile acelei tufe o pasăre își făcuse cuibul. Printre apele învolburate ce curgeau cu putere, acea pasăre mică se străduia să își protejeze cuibul.

Care tablou credeți că a fost ales?

Împăratul a ales cel de-al doilea tablou.

”Căci”, a motivat el, ”pacea nu înseamnă neapărat un loc lipsit de probleme, de greutăți, de perturbări. Ci din contră, pacea înseamnă să îți găsești echilibrul, liniștea chiar și atunci când toate aceste greutăți te înconjoară.”