O ceașcă de cafea

Cafeaua a fost adusă în Turcia în anul 1545 de către guvernatorul Yemenului, Ozdemir Pașa, drept cadou pentru Kanuni Sultan Suleyman Han. După ce a băut două cești de cafea, sultanul Suleyman a poruncit, ”Serviți această băutură și poporului, pentru a se simți bine!...”În acele vremuri, cafeau era adusă din Yemen sub formă de boabe, după care era prăjită în tăvi speciale, măcinată și servită în cești de tip bol.

În perioada asediului Vienei, cafea s-a răspândit în Europa. Astfel, popoarele vestice și-au însușit ”cafeaua turcească”. Mulți scriitori celebri, precum Moliere, Pierre Loti, Victor Hugo, Balzac, Alexandre Dumas, Andre Gide și-au scris operele în compania cafelei turcești.

La început cafeaua se vindea în stare crudă și boabele erau prăjite acasă în cuptoare speciale, după care erau măcinate în râșnițe manuale și cafeaua se servea proaspătă în cești mari, fără toartă. Însă tehnologia a avansat și această metodă de preparare a cafelei a fost dată uitării, iar toate acele râșnițe manuale au devenit obiecte de anticariat.

În zilele noastre, cafeaua turcească este exportată peste tot în lume, începând din America până în Australia, Noua Zeelandă și Hong Kong.