Mecca cea glorioasă și Kaaba

Hazreti Hajer acceptă porunca cu o încredere, o acceptare fără seamăn și își spuse, ”Fie, Domnul ne este de ajuns!”. Aveau lângă ei un burduf cu apă și câteva curmale, iar Ismail nu era decât un bebeluș. În speranța de a găsi câte ceva, mama noastră Hajer alergă mai întâi spre culmea dealului Safa, unde nu găsi nimic. Apoi alergă spre dealul Merve.

Când se întoarse hazreti Hajer nu își găsi fiul. Cuprinsă de agitație alergă din nou, din greu, de 7 ori, între cele două dealuri, Safa și Merve. Apoi auzi o voce plăcută și îi apăru în față îngerul Jebrail.

În această agitație și uimire, mama noastră Hajer își văzu fiul. La picioarele sale izvorâse o apă cristalină. Femeia se repezi încercând să adune apa pentru a nu se risipi. Pe de o parte încerca să oprească apa să curgă, iar pe de altă parte încerca să își umple burduful cu acea apă. Cuprinsă de agitație, hazreti Hajer striga Zem!...Zem!...(stai, oprește-te!). Jebrail aleyhisselam zâmbi și îi spuse, ”Las-o să curgă! Această apă va curge pentru totdeauna și nu va seca niciodată”.

Zemzem nu va potoli doar setea celor ce o beau, ci va potoli și foamea și va fi și remediu pentru griji. Acest izvor atrase cu timpul atenția triburilor nomade. Astfel, Beni Jurhum cerură aprobarea lui hazreti Hajer pentru a se stabili la poalele muntelui Kubeys. Iar măreața vale deveni oraș și fu numit Mecca.