Carnea de sacrificiu
În timpul unei sărbători a sacrificiului (Kurban bayramî), Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem a întrebat-o pe hazreti Aișe radiyallahu anha,
”Ce ai făcut cu carnea animalului sacrificat?”
”O, Resulallah, cu excepția a două oase de la omoplați, am oferit toată carnea celor nevoiași.”
”Cu excepția acelor două oase totul ne-a rămas nouă. Doar acele două oase nu ne-au rămas nouă. Mai bine le ofereai și pe acelea celor nevoiași”.
Hazreti Ubeydullahi Ahrar a spus, ”Am cercetat toate căile ce duc la mulțumirea lui Allahu teala. Dintre toate cea mai scurtă este calea mulțumirii bucurării oamenilor. De asemenea am cercetat toate căile ce duc la nemulțumirea lui Allahu teala, iar cea mai scurtă cale unde nu se regăsește mulțumirea lui Allahu teala este rănirea inimii omului”.
Adevărata bogăție a omului în această lume sunt faptele bune, pe care le înfăptuiește. Dar nu este de ajuns doar să facă fapte bune, ci trebuie să le înfăptuiască cu delicatețe, fără a îl face pe celălalt să se simtă dator, fără a-l împovăra pe cel pe care îl ajută.