Regretele vor fi tardive...

 

Trimisul lui Allah a coborât în mormânt, l-a pregătit și apoi a așezat trupul neînsuflețit. Totul s-a terminat, s-a rostit telkin (cuvintele, reprezentând bazele credinței, pe care le rostește imamul la căpătâiul mormântului). În tot acest timp Resulullah era foarte trist și palid. Companionii săi, foarte mirați, îl întrebară:

-O Resulallah, de ce v-ați scos mantia și încălțările când duceam sicriul?

-Pentru că toți îngerii au procedat la fel.

-Dar de ce ați tot alergat când într-o parte când în cealaltă a sicriului?

-Deoarece Jebrail, fratele meu nu îmi dădea drumul și mă ținea de mână.

-Și care este motivul pentru care ați ieșit trist din mormânt?

-Deoarece mormântul începuse să îl strângă și nu am putut suporta, mi s-a făcut milă.

-De ce îl strângea mormântul?

-Deoarece s-a purtat urât și și-a supărat soția și familia astfel că le-a încălcat drepturile (kul hakkî).

Ar trebui să tremurăm de teamă, căci nu vorbim de un oarecare, ci vorbim despre o personalitate, unul dintre companionii de seamă ai Profetului, ce va merge în Paradis, liderul tribului său, Sa'd bin Muaz. Un musulman al cărui sicriu a fost dus de către Trimisul lui Allah, a cărui rugăciune de înmormântare a fost împlinită de cel mai iubit dintre oameni, care a fost coborât în mormânt de către Profetul Muhammed și cu toate acestea mormântul l-a strâns. Atunci cum s-ar putea gândi un musulman să își supere soția?

Va continua