Regretele vor fi tardive...

Egoul omului se umflă, se revarsă și îl atrage după sine pe om, ca într-un vârtej, dar aceste zile vor ajunge la un final. Într-o zi toți vom rămâne nemișcați, fără suflare. Și atunci toate faptele noastre ne vor întâmpina, care sub formă de șerpi sau scorpioni, care sub formă de binecuvântări ale Raiului. Există un lucru foarte important ce îl aduce pe om pe calea cea bună, iar aceasta este amintirea morții. Hazreti Omer spunea, ”O, Omer, moartea îți este de ajuns drept sfetnic”. Iar Veysel Karani spunea, ”Mă gândesc în fiecare clipă la moarte, noaptea când mă culc mă gândesc la Azrail aleyhisselam de parcă ar fi în fața mea, iar dimineața când mă trezesc de parcă ar fi lângă mine.” O persoană ce gândește astfel, cu siguranță nu se va enerva. Însă cel ce uită apropierea morții va ieși de sub control și se va gândi mereu că tot timpul este la putere, de parcă nu va muri niciodată și nu va fi tras la răspundere. Atunci când va fi supus pedepselor grele, deși se va văita, regretele vor fi tardive.