Ruga pentru ploaie

Într-o vară extreme de secetoasă, după rugăciunea de vineri, împreună cu imamul, musulmanii, cu speranța de a-și salva recoltele ce se uscau pe câmpuri, se adunară pe camp pentru a se ruga lui Allah pentru ploaie. Împliniră rugăciunea, se rugară, sacrificară animale, însă nici un nor de ploaie nu se vedea, nici o picătură de apă nu căzu din cer.

Cu umerii lăsați și neputincioși, oamenii reveniră în oraș.

Trecură câteva zile și în orașul lor veni un veli (un om evlavios, apropiat lui Allah). Oamenii, dorind să profite de această ocazie, merseră la acest evliya și îl rugară să iasă să se roage cu ei pentru venirea ploii. Însă, acesta le propuse ca înainte de se ruga pentru ploaie, să viziteze mai întâi împreună orașul. Oamenii fură de accord și după ce vizitară vreo 4-5 case, ajunseră în fața unei căsuțe dărăpănate, al cărei acoperiș căzut și ușa ruptă. Acel veli se adresă locuitorilor acelei case și îi rugă să iasă afară. Din casă își făcură apariția o femeie de vârstă mijlocie și două fetițe. Conversând cu ele, aflară că soțul acelei femei murise de tânăr, în urma unui infarct, iar femeia rămăsese singură cu acele două fetițe orfane.

Va continua