Dorința de a fi martir

Cei ce nu participaseră la luptă ieșieseră în întâmpinare. Printre ei se afla și soția lui Nevfel, cu cei doi fii. Zărindu-l pe Trimisul lui Allah, fugi repede spre el:

-Fie-vă victoria binecuvântată, o, Trimis al lui Allah! Unde este Nevfel?

Resulullah nu-i putu da vestea martiriului și făcu semn arătând în spate.

În spatele său venea Hazreti Ali, care la rândul său arătă în spate, la întrebarea femeii.

În urma sa venea Hazreti Osman. Nici acesta nu putu răspunde și făcu semn în urma sa.

La fel procedă și Hazreti Omer, iar femeia alergă către Hazreti Ebu Bekir care era ultimul. El nu mai putu proceda la fel, dar nici nu voia să întristeze biata femeie. Astfel că ținându-și barba, spuse deodată din toată puterea:

-O, Allaaah!

În acel moment un nor de praf se observă în depărtare. Apropiindu-se, văzură că era Nevfel, martirul.

-Poftim, o, Eba Bekir, m-ați chemat?

Coborî de pe cal, îi sărută mâna lui Hazreti Ebu Bekir și înaintă, astfel încât toți luptătorii îl putură vedea.