Maestrul culorilor

Discipolul unui pictor celebru, ce era numit maestrul culorilor, își încheie perioada de ucenicie. Maestrul îi ceru discipolului său să își așeze pictura în cea mai aglomerată piață a orașului, împreună cu un creion roșu și un bilet în care cerea oamenilor să marcheze cu un X locurile care nu le plac din tabloul său.

După câteva zile discipolul, curios, veni în piață și descoperi cu uimire că tabloul său era plin de X-uri roșii. Dezamăgit și trist merse la maestrul său. Acesta îl sfătui să nu se întristeze și să continue să picteze. Ucenicul refăcu pictura și reveni la maestru. Sfatul său fu ca și de această dată să așeze pictura în cea mai aglomerată piață, însă acum să așeze lângă ea o paletă plină de culori și pensule însoțite de un bilet în care le cerea oamenilor să retușeze locurile care nu le plăceau în tabloul său. Elevul făcu întocmai.

Când se întoarse după câteva zile observă entuziasmat că nimeni nu se atinsese de tabloul său.

Va continua