Mărturia copacului

 

Plecând în pelerinaj, un bărbat îi lăsă în grijă prietenului său o pungă cu o mie de bani de aur. La întoarcere, când îi ceru înapoi, prietenul său negă că ar fi primit acei bani.

Haji (cel ce a fost în pelerinaj) merse la cadiu (judecător islamic) pentru a i se face dreptate.

Judecătorul îl întrebă pe prietenul pelerinului:

-De ce nu îi înapoiezi acestui om banii pe care ți i-a lăsat în grijă?

-Nu mi-a lăsat nici un ban, astfel că nu am ce să îi dau.

Judecătorul se întoarse către reclamant și îl întrebă:

-Ai vreun martor care să ateste că i-ai dat banii acestui om?

Haji răspunse:

-I-am dat banii sub un copac

-Bine, atunci mergi și adu-mi o creangă din acel copac.

-Dar, cadiule, cum să fie martor un copac, spuse prietenul uimit.

-Stai, mai întâi să aducă creanga...

Haji plecă.

Trecuse ceva timp de la plecarea pelerinului și cadiul începu să mormăie ca pentru sine, dar în același timp destul de tare cât să audă și pârâtul:

-Oare de ce a întârziat atât haji? A trecut ceva timp de când a plecat.Oare s-a răzgândit și nu mai vine? Sau i s-a întâmplat ceva.

Apoi, deodată se întoarse către om și spuse cu voce tare:

-Mă îngrijorez. Mergi imediat și vezi ce s-a întâmplat cu haji.

Pârâtul spuse:

-Cadiule, acel copac este departe de aici, abia de acum încolo va veni.

Cadiul râzând zise:

-Vezi, nici nu a venit creanga și copacul a și depus mărturie.