Cel mai dulce și cel mai rău lucru

Servitorul, foarte calm, răspunse:

-Bineînțeles, stăpâne, și eu am făcut întocmai. La ce ne putem gândi mai dulce și mai bun pe lume decât limba? Nu este ea oare cheia înțelepciunii și a științei, nu este ea începutul fericirii și al bucuriei? Nu ne înveselește ea sufletele, nu ne luminează ea cunoștințele? Tot ea ne rezolvă disputele și ne arată dreptatea. Este atât de binecuvântată, încât și actele de adorare le împlinim tot cu ajutorul ei.

Stăpânul nu putu găsi un răspuns în fața acestor vorbe, însă pentru a nu rămâne prejos în fața oaspeților, spuse:

-Foarte bine, dacă e așa cum spui, atunci mâine să cumperi din piață cele mai rele lucruri de pe acest pământ și să ne pregătești o masă. Haide, să vedem.

A doua zi, servitorul merse iar la măcelar, cumpără limbă și puse să fie pregătite aceleași mâncăruri. La masă mâncarea veni în aceeași ordine și stăpânul, supărat, puse aceeași întrebare. Răspunsul servitorului fu plin de învățăminte:

-Stăpâne, fiți sigur că am pregătit această masă pentru a vă urma ordinele întocmai. Ați cerut cele mai rele mâncăruri. Și ce lucru mai rău decât limba ne putem imagina, pe această lume? Aceasta este mică în volum, însă păcatele sale sunt mari. Nu este ea, oare, cauza tuturor relelor, a nenorocirilor, a certurilor? Cine poate afirma că minciuna și calomnia sunt frumoase? Cine poate vorbi de beneficiile ipocriziei și lingușirii? Dacă toate aceste lucruri rele sunt împlinite cu limba, ce mâncare poate fi mai rea decât limba?