Guvernatorul lui hazreti Omer

 

Întors acasă, soția îl întrebă:

-Ce ai făcut? I-ai dat banii partenerului tău?

-Da, răspunse guvernatorul.

-Și când vom avea profit?

-La începutul lunii va veni.

La începutul lunii, soția întrebă iar:

-Unde este profitul despre care spuneai?

-Încă nu am murit, dacă muream Allahu teala ne-ar fi dat. Eu am împărțit acei bani săracilor căci nu am găsit un partener mai bun de afaceri. Toată lumea încerca să mă înșele, însă Allahu teala nu înșeală pe nimeni. El dă 700, 7000 pentru unu, dar dă corect.

După o ceartă furtunoasă, soția îi spuse, ”Nu ajunge cât am trăit în sărăcie, ai dat toți banii săracilor. Când am zis că vom trăi în belșug, am rămas iar săraci.” Și îl alungă pe guvernator de acasă.

Acesta merse să se culce la un prieten.

După câteva zile femeile îi spuseră soției guvernatorului, ”Ai greșit. Bietul om nu mai are nici casă.” Atunci soția sa se îmbună și se împăcară.

După ce veni acasă soția îl întrebă:

-Dacă califul ți-ar mai trimite 1000 de bani de aur, ce ai face?

-Aș face același lucru. Dacă tu ai fi văzut ce am văzut eu, ai fi împărțit acei bani înaintea mea.

-Și ce vezi, mă rog.

-Pentru fiecare nevoiaș pe care îl bucur, Allahu teala coboară din cer o lumină divină a cărei strălucire întunecă soarele. După ce am văzut acele lumini divine, dacă aș fi putut aș fi dat și mai mult.