Pentru un capăt de sfoară...

Într-o zi un om dintre cei bogați muri și urma să fie coborât în mormânt. Fiii acestuia, gândindu-se că îi fac un bine tatălui lor, găsiră nevoiaș. Acesta era atât de sărac încât toată avuția sa erau un coș și o sfoară. Fiii celui bogat îi spuseră:

-Îți vom da o pungă cu bani de aur. Vom lărgi mormântul tatălui nostru. De asemenea, vom coborî un furtun prin care să poți lua aer. Iar tu va trebui să rămâi în această noapte aici, în mormânt, cu el. Iar dimineața vei primi banii.

Săracul își spuse în sinea sa, ”O noapte nu o fi o problemă, atâția bani nu voi reuși eu să câștig nici într-un an.” și acceptă oferta băieților.

Zis și făcut. După ce închiseră mormântul veniră îngerii. Văzându-l pe acesta, îl întrebară cine este. Bărbatul le povesti și îngerii ziseră, ”Atunci să începem cu tine și apoi ne vom ocupa de cel bogat.” Și începură să îi pună întrebări. Cu ce te ocupi? Sunt hamal. Ce avere ai? Nu am decât acest coș și o sfoară, răspunse hamalul.

Va continua