Ceea ce e demn de mine

 

Cândva, unui țăran i se împotmoli măgarul în drum, în noroi. În timp ce se chinuia să își scoată măgarul de pe acel teren mocirlos, țăranul rostea vorbe de ocară atât pentru măgar, cât și pentru padișah. Chiar în acele momente, din întâmplare, padișahul trecea pe acolo împreună cu suita sa și auzi vorbele urâte ale țăranului. Oamenii din suita padișahului cerură ca imediat să îi fie retezat capul țăranului pentru vorbele sale, însă padișahul le spuse:

-Stați, întrebați-l mai întâi ce i-am făcut de este atât de furios pe mine?

Oamenii padișahului îl luară pe sus pe țăran și îl aduseră în fața conducătorului. Îi spuseră:

-Spune, mă rog, de ce spui vorbe urâte la adresa padișahului?

Țăranul înspăimântat, se ploconi la picioarele padișahului și imploră pentru iertare. Acesta îl iertă pe țăran. Cei ce erau de față rămaseră foarte mirați și se tot întrebau cum de padișahul l-a iertat pe omul care rostise atâtea vorbe de ocară la adresa sa.

Îl întrebară pe țăran:

-De ce l-ai ocărât pe padișah?

-Eram foarte nervos și în momentele acelea am făcut ceea ce mă reprezenta

-Bine, dar cum de te-a iertat padișahul?

-A procedat și el exact ca mine.

-Cu adică? Ce vrei să spui?

Și el a făcut ceea ce era demn de el, ceea ce îl reprezenta.

Dacă vom răspunde cu rău la rău, nu vom face decât să propagăm răul. Ceea ce va distruge binele. Ceea ce este demn de om este să ia exemplu ceea ce este bun și să răspundă cu o altă greșeală celui ce greșește.