Vizirul sultanului Mahmud

În timpul sultanului Mahmud un tânăr venit de la țară a avansat, datorită onestității și sârguinței sale, până la rangul de vizir. Bineînțeles că ceilalți viziri nu suportau această ascensiune rapidă a tânărului. Astfel că l-au reclamat sultanului, spunându-i acestuia că marele vizir, Ayaz, merge în fiecare seară într-o cămăruță, pe care o are în grădină, în care își ascunde comorile furate din vistieria sultanului. Sultanul le ceru reclamanților ca într-o noapte să îl urmărească pe Ayaz, să intre în acea odaie și să îi aducă la cunoștință dacă ceea ce declară ei este adevărat.

Invidioșii au forțat lacătul ce închidea odaia și au intrat în cameră. Dar fură dezamăgiți, căci în cameră nu se găseau decât o pereche de opinci, agățate în cui și o haină țărănească. Deși au săpat toată podeaua în căutarea aurului și argintului, nu au găsit nimic. Rușinați au venit și i-au adus la cunoștință sultanului rezultatul:

-O, mărite sultan, noi ne-am înșelat. Ne căim pentru invidia și calomniile noastre. Ne vom accepta pedeapsa oricare va fi ea.

Sultanul găsi de cuviință ca pedeapsa acestora să fie stabilită de Ayaz. Acesta spuse:

-O, sultanule! Nu se cade să pedepsesc eu pe cineva în prezența voastră. Chiar dacă ei au greșit, adevărata greșeală este  a mea. Căci, dacă eu nu aș fi pus lacăt la ușa acelei camere, dacă nu m-aș fi furișat pe ascuns, ei nu ar fi devenit suspicioși.

Va continua