Rugăciunile neîmplinite la timp

Seyyid Abdulhakim Efendi ”rahimehullahu teala”, un mare învățat islamic, mujeddid al secolului paisprezece, expert în științele islamice spirituale și fizice, unul dintre directorii al Academiei de Științe Islamice, numită medreset-ul-mutehassîsin și profesor al catedrei de tasavvuf, a reiterat următoarea declarație în cadrul lecțiilor sale, cât și în predicile sale în moschei și adunări: ”Este un păcat grav să nu împlinești o obligație la timpul ei, atât timp cât nu ai nici o scuză”. Este scris în cărțile islamice că este un păcat mai grav să nu recuperezi acea restanță a unei obligații neîmplinite la timp, cât mai curând posibil. ”Dacă, după trecerea timpului alocat unei obligații, această restanță nu este recuperată într-un timp suficient pentru împlinirea ei, fără a avea o scuză, păcatul amânării acesteia se va multiplica încă o dată (la fiecare 6 minute). Apoi, dacă nu se va recupera într-un timp egal cu cel precedent, păcatul se va multiplica iar. Astfel, pe măsură ce trece fiecare unitate de timp alocată împlinirii unei obligații (6 minute), păcatul se va multiplica, ajungând la o valoare de nemăsurat și de neconceput”. Astfel se multiplică păcatul pentru nerecuperarea unei obligații la timp, fără a avea o scuză. Deoarece fiecare din cele cinci rugăciuni zilnice este o obligație zilnică, păcatul pentru fiecare restanță reîncepe zilnic. Pentru cele cinci rugăciuni, într-o zi, păcatul menționat mai sus pentru o obligație se multiplică cu cinci. De aici reiese și gravitatea situației celor ce nu împlinesc rugăciunea de-a lungul unor luni sau ani.

Va continua