Moartea în credință

Hazreti Ali Bekka plângea foarte mult. Lacrimile sărate îi brăzdaseră adânc chipul. Fiind întrebat insistent care este motivul lacrimilor sale amare, acesta a povestit următoarele:

Cu ani în urmă aveam un prieten ce avea niște puteri extraordinare. Odată, am mers împreună la Bagdad, un drum de un an, într-o clipă. Acolo, mi-a spus, ”Ali, aproape de cutare dată voi muri. În acea zi, când îmi voi da sufletul, să fii lângă mine!”. I-am promis că mă voi afla acolo, după care ne-am întors în același mod.

În ziua promisă, m-am dus la locuința sa. L-am găsit pe patul de moarte, chinuindu-se să își dea ultima suflare. Dar își întorsese fața spre răsărit. L-am întors spre qibla, însă s-a reîntors către răsărit. L-am întors iar, dar atunci a deschis ochii și mi-a zis, ”Prietene, nu te mai chinui să mă întorci către qibla, căci voi muri întors spre răsărit”. L-am întrebat motivul, iar el a spus, ”Religia adevărată este creștinismul și cred în trinitate”. Am simțit că mi s-au răsturnat munții în cap. Deodată ochii i-au ieșit din orbite, chipul i s-a schimonosit și a murit zbătându-se. Cei ce au auzit acestea i-au aruncat trupul afară, în stradă. Mulțimea s-a adunat în jurul său și mulți au început să plângă întrebându-se cum le va fi sfârșitul.

Va continua