Salevat-î șerife

Preaiubitul nostru Profet sallallahu aleyhi ve sellem a relatat:

”Cel în a cărui inimă se află afecțiune pentru mine, în a cărui inimă se găsește numele meu, să nu se teamă. Acea inimă și acel trup nu va arde, căci focul nu arde locul în care mă aflu eu”.

Un supus binecuvântat al lui Allahu teala îl visă într-o zi pe Trimisul lui Allah, ce stătea împreună cu companionii săi. Tot acolo se afla și un oaspete. Îngerii au venit și începând cu Trimisul lui Allah le-au turnat tuturor apă pentru a împlini abluțiunea. Ajunși la acel oaspete, nici nu l-au privit și au trecut mai departe. Acela a venit la Trimisul lui Allah și a zis:

-O, Resulallah! Și eu sunt musulman, și eu fac parte din comunitatea ta. Le-am cerut îngerilor să îmi toarne și mie apă, dar m-au lăsat și au plecat.

-Tu cine ești, a întrebat Profetul.

-O, Resulallah, eu sunt cutare, a răspuns acesta.

-Eu nu te cunosc.

-O, Trimis al lui Allah! Oricare îmi este vina, îmi cer iertare, mă căiesc, iertați-mă!

-Câte salevat-î șerife rostești zilnic, astfel ca eu să te cunosc? Ce legătură stabilești tu cu mine?

Dacă nici măcar batista pe care a atins-o Trimisul lui Allah nu arde, cum ar putea să ardă o inimă care poartă în ea dragostea pentru Profet? Să rostim zilnic măcar 100 de salevat-î șerif pentru Trimisul lui Allah.