Ruga

Hatige era o femeie sărmană. Soțul ei era bolnav și nu putea să muncească. Toată responsabilitatea familiei era pe umerii ei. Într-o zi, merse la băcănia din cartierul ei și apropiindu-se sfioasă de proprietarul magazinului îi spuse că soțul ei este bolnav și sunt într-o situație foarte grea, neavând ce să le dea de mâncare celor șase copii. Băcanul, foarte nervos, îi arătă ușa și o pofti afară.

Femeia, gândindu-se la nevoile familiei sale, îi spuse cu o voce pierdută, ”imediat ce voi avea bani voi veni și îmi voi plăti datoria, domnule!”, însă, băcanul nu se lăsă înduplecat cu nici un chip.

În acele momente, un client stătea în ușă și urmărea dialogul celor doi. Apoi intră în magazin și îi șopti băcanului să îi dea femeii tot ce are nevoie iar el va plăti. Acesta se întoarse către femeie și fără chef îi spuse femeii, ”haide, dă-mi lista de cumpărături!”. Hatige, îi întinse cu sfială lista, iar băcanul luând-o, spuse în batjocură, ”voi pune pe un taler al balanței lista ta de cumpărături și pe celălalt cât greutatea listei, ceea ce ai nevoie”.

Hatige se gârbovi sub povara umilinței și două lacrimi amare i se rostogoliră pe obraji.

Însă, imediat, ochii băcanului se deschiseră larg de uimire și privirea i se fixă pe talerele cântarului. Acesta se întoarse către celălalt client și cu vocea gâtuită de emoție spuse, ”nu pot să cred!”.