Ruga

În timp ce bărbatul mustăcea, băcanul începu să pună pe cântar tot ce îi venea la mână, însă în van. Orice punea, talerul cântarului pe acre se afla lista de cumpărărturi nu se clintea din loc. Umplu talerul cântarului până ce nu mai era pic de loc, după care așeză cumpărăturile într-o sacoșă și i-o întinse femeii. După care luă hârtia pe care erau scrise câteva cuvinte și încercă să citească. Uimirea sa crescu și mai mult în timp ce citea. Căci ceea ce credea el că este o listă de cumpărături era de fapt o rugă.

”Ya Halîk-î Zulcelal, Tu știi cel mai bine tot ce am nevoie, mă las în voia Ta, ajută-mă!”    

O tăcere adâncă cuprinse micul magazin. Hatige își ridică privirea, îi mulțumi clientului binevoitor, își luă cumpărăturile și ieși. La rândul său clientul îi întinse băcanului câteva bancnote și după ce îi spuse, ”nu judeca pe nimeni și nu înjosi pe nimeni pentru bani!” ieși în stradă.

După câteva clipe, băcanul își veni în fire, ieși iute în stradă, dar nu era nici urmă de femeie sau de bărbat. Se întrebă, ”Oare cine era acea femeie? Iar bărbatul care venise ca client, oare cine era?”

Atunci, mai auzi o voce și fu cuprins din nou de uimire... Talerele cântarului s-au spart...