Vorbeau puțin...

Limba este una dintre binecuvântările lui Allahu teala. Ea este mică, însă adorarea sau răzvrătirea sa este foarte mare, căci necredința și credința ies la iveală prin mărturia limbii.

Aria de acțiune a limbii este foarte vastă și nu există obstacol care să o îngrădească. Și binefacerea intră în aria de activitate a limbii, dar și răutatea. Din acest punct de vedere dacă vom lăsa limba liberă, fără a o înfrâna, diavolul va prelua conducerea și ne va duce pe marginea prăpastiei. Astfel ne va forța să intrăm în nenorocire veșnică, căci oamenii sunt aruncați în Iad în urma a ceea ce săvârșesc cu limba.

Ne putem proteja de răul limbii doar urmând Islamul. Căci doar cel ce își va folosi limba pentru chestiuni ce îi vor fi de folos atât în această lume, cât și în cea de apoi și cel ce se va feri de ceea ce îi va dăuna atât în această lume, cât și în cea de apoi, se va putea salva de răutatea limbii.

Hazreti Ibrahim en-Nehai afirmă, ”Cel mai onorabil și respectabil membru al unei adunări este cel ce tace. Căci tăcerea este o podoabă pentru învățat și o perdea pentru ignorant”.

Hazreti Hasanî Basri spune, ”Mă mir de mintea fiului lui Adem, pe ai cărui dinți se află doi îngeri, limba sa este penița lor, iar saliva, cerneala. Cu toate acestea, el rostește vorbe fără rost”.  Va continua