Vorbeau puțin...

Limba este cel mai nobil organ al omului, căci nu există nici o greutate în mișcările sale. Însă aceasta este cel mai mare instrument în mâna diavolului prin care omul este dus spre pierzanie.

Hazreti Malik bin Dinar spunea, ”Petrecerea timpului cu vorbe fără rost va înnegri inima, va slăbi trupul și va îngreuna câștigul mijloacelor de trai”.

Hazreti Bișr-ul-Hafi, de asemenea, vorbea foarte puțin și îi sfătuia pe oamnei, spunând, ”Fiți foarte atenți ce scrieți pe filele voastre (din cartea faptelor noastre). Căci acestea vor fi citite în fața Domnului vostru. Vai, celui ce rostește vorbe urâte. Dacă vreunul dintre voi va trimite fratelui său în credință o scrisoare în care se regăsesc vorbe urâte, fără îndoială aceasta va fi o nerușinare”.

Cei mai de seamă învățați ai Islamului vorbeau foarte puțin și nu spuneau vorbe fără rost. Căci, Trimisul lui Allah a relatat, ”Tăcerea este înțelepciune. Puțini sunt cei ce fac asta. Înțelepciunea este ceva util ce protejează omul de ignoranță și depravare”.

Hazreti Ebu Bekir obișnuia să țină în gură pietricele pentru a nu vorbi mult și fără rost.

”Nu vorbiți mult, căci vorba multă este semnul unei minți slabe. Vorba multă diminuează măreția și respectul omului” ne sfătuiește Jelalledin-i Devani.