Unde erați oare?

Unde erați oare atunci când pământurile acestea, care azi pretindeți că sunt ale voastre, alunecau ușor din ape, în timp ce munții, râurile, câmpiile și dealurile erau așezate? Unde erați, în ce stare erați atunci când, prin puterea celui Atotputernic, apele sărate ale mărilor s-au evaporat și au format norii din ceruri, când ploaia ce a căzut din nori a purtat substanțele hrănitoare (preparate prin valurile de energie, prin puterea fulgerelor și a soarelui) în particulele pământului ars, uscat și când aceste substanțe s-au agitat sub influența razelor de lumină și căldură, au vibrat și au hrănit celulele vieții?

Azi, vi se spune că vă trageți din maimuțe și credeți. Vi se spune că Allah crează, ține în viață, sfârșește viața, El face totul și nu vreți să credeți.

O, tu, omule! Oare ce ești tu? Ce erai tu în venele tatălui tău? Cândva erai doar ceva în venele tatălui tău, ce îi crea disconfort, tatăl tău pe care azi îl desconsideri, pe care îl numești învechit și înapoiat. Cine te făcea să te miști atunci? Dacă ar fi vrut, te-ar fi putut arunca la gunoi, însă el a avut grijă de tine și a fost atât de bun să te încredințeze unei femei caste, unde ai fost hrănit și protejat. De ce îți insulți tatăl și îl consideri responsabil de neplăcerile tale, în loc să îi fii recunoscător lui și Creatorului pentru binecuvântările cu care ai fost înzestrat?

Va continua