Ești totul sau nimic?

Atunci când în jurul tău totul se petrece după bunul tău plac, ai impresia că creezi toate acele realizări prin puterea inteligenței, a cunoașterii, a puterii și tăriei tale. Uiți de sarcina pe care Allahu teala ți-a dat-o și încerci să pretinzi că ești stăpânul a ceea ce El ți-a încredințat în grijă. Îți dorești să te prezinți și să fii cunoscut ca stăpân și conducător. Pe de altă parte, atunci când cele din jurul tău nu se petrec conform dorințelor tale, când forțele externe încep să te copleșească, nu vezi în tine decât disperare, regrete, frustrare și neputință. Susții că nu deții vreo opțiune sau voință, că ești doar un supus, că ești doar o mașinărie, automată, dar cu arcul stricat.Nu înțelegi soarta ca pe ilm-i mutekaddim (cunoașterea eternă), ci ca pe cebr-i mutehakkim (constrângerea despotică, forțată de autoritate).

Atunci când mâncărurile tale preferate nu vin la masa ta, îți folosești mâna și gura pentru a mânca pâinea uscată pe care ești capabil să o obții, deci ești liber să mănânci sau nu și să mori de foame. Mănânci bucatele uscate care nu îți sunt băgate în gură cu forța. Mănânci, dar te și gândești că ești privat de a putea face orice. Nu te gândești că mâna și gura ta s-au mișcat sub propriul tău control și nu au fost mișcări involuntare. Dar, deși posezi controlul asupra ta, chiar și în astfel de momente, te consideri forțat, un sclav, pe scurt, un nimic în fața forțelor externe.

O, omule! Care dintre acestea ești tu? Susții că ești ”tot” atunci când îți este bine, când ai succes și ești victorios și ”nimic” atunci când sub forțele destinului lucrurile merg rău sau contrar dorințelor tale. Ești ”tot” sau ”nimic”?