Bârfa

Într-un sat trăia un om ce purta vorba de la unul la altul și bârfea foarte mult. Acesta merse într-o zi la imamul satului și îi zise; ”Eu m-am căit pentru faptele mele, dar oare mi-au fost iertate păcatele?” Imamul îi răspunse, ”Mâine vino în centrul satului și acolo vei vedea. Însă adu cu tine și o pernă din puf de pasăre”.

A doua zi, omul veni cu perna în centrul satului. Toată lumea din sat era acolo. Imamul scoase o foarfecă din buzunar și în timp ce tăia cu ea perna adusă, puful din ea zbură peste tot, în bătaia vântului. ”Acum strânge tot puful, atunci vei fi iertat”, îi spuse imamul. ”Dar acest lucru nu e posibil, au zburat care-ncotro, cum să le adun?”

În timp ce toată lumea aștepta cu nerăbdare să afle care este tâlcul acestei pățanii, imamul spuse, ”Iată, așa cum trebuie să aduni fiecare puf în parte, tot astfel trebuie să îți ceri iertare de la fiecare persoană în parte, pe care ai bârfit-o și căreia i-ai încălcat dreptul”.

Bârfa este una din cele mai rele fapte. Bârfa îți anulează faptele bune și îți aduce prejudicii atât în această lume cât și în lumea de apoi. Trebuie să ne ferim de bârfă ca de cea mai mare nenorocire. Cel ce bârfește este precum cel ce mănâncă leșuri.