O, robii Mei!...

Atunci când Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem era întristat de ceva împlinea rugăciuni, chiar dacă nu era timpul de rugăciune. Când companionii lui îl vedeau împlinind rugăciuni, deși nu era timpul de rugăciune, știind că în rugăciune își găsea liniștea, își spuneau unii altora, ”Resulullah iar a fost întristat de ceva”. În ziua de azi, cel ce are o problemă apelează la unu și la altul. De ce nu apelează la Allahu teala? El spune, ”Cereți-mi, rugați-vă și voi accepta”.

Hazreti Enes bin Malik ieși la drum împreună cu hazreti Ebu Musel Eșari. Ajunși într-un loc observară o aglomerație. Se apropiară curioși. Văzură un om ce implora și se ruga de un altul pentru a-l convinge să facă ceva. Văzând acestea, hazreti Ebu Musa spuse, ”Să ne îndepărtăm în grabă de aici!” Ieșind din mulțime, hazreti Enes întrebă, ”Ce s-a întâmplat?” Atunci Ebu Musa spuse:

-Trebuie să ne temem de Allah, fratele meu. Un supus se roagă de un alt supus. Dacă acel supus s-ar fi rugat lui Allah, de zece ori i s-ar fi împlinit acea rugăminte. De ce atâta nepăsare, atâta neglijență?