Să ne pregătim din timp

Cei înțelepți spun:

Trebuie să ne dorim ceea ce își dorește un dreptcredincios pe patul de moarte. Un om cuprins de dureri și de griji ce își dorește? Dacă i-ai oferi averi nici nu s-ar uita la ele, ba chiar poate că s-ar simți rănit. Dacă i-ai vorbi despre ranguri și poziții înalte s-ar simți lezat și s-ar întrista. Singurele lucruri pe care și le-ar dori ar fi să te rogi pentru el, mila lui Allahu teala și să moară în credință. Azi este acea zi, nu avem siguranța că ziua de mâine va mai veni. Să ne căim pentru faptele noastre până nu va fi prea târziu. Profetul nostru spunea, ”Helekel musevvifun”, (Cei ce au spus fac mai târziu, au fost nenorociți, cei ce au amânat căința au fost nenorociți). Chiar și cei ce înoată în propriile păcate și se gândesc că de se vor căi nu își vor putea ține cuvântul, ar trebui să se căiască, căci să nu te căiești sau să amâni acest lucru este un păcat mai grav decât să păcătuiești sau să stărui în păcatul tău. Căința este un semn al credinței; înseamnă să îți accepți vina, greșeala, păcatul și să regreți împlinirea lui.

Va continua