Trei întrebări, un răspuns

Într-o zi Șems-i Tebriz a fost vizitat de un grup de filozofi. Unul dintre aceștia a spus, ”Vreau să vă adresez trei întrebări”.

Prima întrebare, ”Afirmi că există Allah, dar că este invizibil. Cum poți să crezi în ceva ce este invizibil?”

Cea de-a doua întrebare, ”Afirmi că diavolul a fost creat din foc, dar tot tu afirmi că acesta va arde în foc. Cum poate focul să ardă focul?”

Cea de-a treia întrebare, ”Afirmați că în Islam fiecare are supus are dreptul său. Atunci lăsați pe fiecare în pace să facă ceea ce dorește”.

În tot acest timp în fața lui Șems-i Tebriz se afla o cărămidă de lut. Acesta luă acea cărămidă și o aruncă în capul filozofului. Acesta, supărat, merse și depuse plângere la cadiu. Cadiul îl chemă pe Șems-i Tebriz și îl întrebă de ce l-a lovit pe filozof.

Învățatul îi dădu următorul răspuns:

-I-am dat un singur răspuns pentru toate cele trei întrebări pe care mi le-a adresat. Prima sa întrebare a fost, cum credeți într-o divinitate invizibilă, iar eu i-am răspuns, aruncându-i cărămida în cap. Acum să îmi arate durerea de cap.

Cea de-a doua întrebare a fost, cum va suferi diavolul de focul Iadului, dacă este creat tot din foc. Dar și el este creat din lut, atunci cum a suferit de pe urma cărămizii de lut?

Și în ultimul rând, acesta, a afirmat că în lumea de apoi nu există judecată, astfel că fiecare să fie lăsat să facă ce dorește. Dacă este așa, eu am dorit să îl lovesc. De ce a venit la dumneavoastră să mă judecați?

Filozoful a rămas fără cuvinte și a ales Islamul.