Lemnele mici le aprind pe cele mari

Hazreti Malik bin Dinar povestește:

”Într-o zi, am văzut un copil ce se juca cu pământ și în acest timp când râdea, când plângea. M-am apropiat și mai întâi am vrut să îi dau selam, după care, din aroganță, nu l-am salutat. Imediat, mi-am revenit și mi-am spus în sinea mea: ”O, tu, nefs al meu! Trimisul lui Allah dădea binețe atât celor mari cât și celor mici.”, după care l-am salutat pe copil.

”Ve aleykum selam, o, Malik bin Dinar!” mi-a răspuns copilul.

Foarte surprins, l-am întrebat:

”Cum poți să mă cunoști, dacă nu m-ai văzut niciodată? De unde știi cine sunt?”

”În lumea sufletelor, sufletul tău și sufletul meu s-au întâlnit. Allahu teala a făcut să ne întâlnim acolo.”, a răspuns copilul.

Atunci l-am întrebat:

”Ce diferență este între nefs și rațiune?”

”Nefs-ul tău te-a împiedicat să îmi dai binețe, pe când rațiunea te-a împins să mă saluți.”

Mai apoi l-am întrebat:

”De ce te joci în pământ?”

”Am fost creați din pământ și tot în pământ ne vom întoarce.”

”Atunci, de ce uneori râzi și uneori plângi?”

”Atunci când mă gândesc că Allahu teala mă va pedepsi plâng și când îmi amintesc de mila și îndurarea lui Allahu teala, zâmbesc.”

”O, copile! Ce păcate ai tu, de plângi de teama lor?”

”Nu spune așa, o Malik! Căci eu am văzut, când face mama focul, lemnele mari nu se aprind fără să ardă cele mici mai întâi.”